Clubul Nostru - Club montan turistic

30 noienbrie. Ma uit la Copac si tot ce ii pot spune este ca abia astept seara, sa plecam mai repede.Totul este pregatit: biletele sunt luate, locurile de cazare sunt rezervate. Doar bagajele mai sunt de facut dar este timp.
Ora 20:00 in Gara de Nord. Tot grupul se intruneste, suntem 18 in total desi la inceput erau mult mai multi doritori. Se fac ultimele pregatiri, lumea isi mai cumpara "lucruri", Pico si Ciuli imi pregatesc coltarii si alearga disperati ca le trebuie o surubelnita, si eu alerg dupa un alt grup care pleaca in Retezat dupa care sun la Gentiana sa confirm ca ajungem dimineata.

Poze in galeria foto

Dar, ce sa vezi, la Gentiana nimeni nu mai stie de noi desi sunasem cu 10 zile inainte si rezervasem locuri. Dupa o criza de isterie la telefon, adun grupul si plecam la tren. Ar fi trebuit sa mergem pana in Petrosani si de acolo sa luam in personal pana in Ohaba de sub Piatra, dar in urma discutiei cu soferul microbuzului, decidem sa mergem pana in Subcetate cu nashul, sau sa facem blatul. Zis si facut, iar nashul nu prea a comentat cand i-am pus banii in mana. Soferul microbuzului, un om foarte de treaba, ne-a dus mai departe de Carnic si ne-a promis ca la intoarcere ne face reducere.
Ajunsi la Carnic, ne punem o intrebare: "Noi unde stam ???"
Plec cu Bogdan inainte, intr-o mica alergare, spre cabane. Restul grupului ramane in spate si le sugeram sa nu mearga prea repede. Decid ca eu sa merg la Gentiana sa spanzur pe cineva daca nu ne dau locuri, iar Bogdan sa mearga la Pietrele si sa caute cazare acolo. Ma despart de Bogdan si plec spre Gentiana, dar dupa 15 minute de mers, Mos Martin se gandeste sa rada putin de mine (l-am auzit doar, da nu l-am vazut), asa ca fuga repede inapoi dupa Bogdan. Ajungem la Pietrele, dar este pustiu. Toata lumea doarme desi este aproape 7 dimineata. Dupa 10 minute de asteptare apare cabanierul. Dupa ce ii explicam situatia cu cazarea, acesta spune ca el ne poate caza, dar numai la casutele fara incalzire, pentru ca numai acolo mai are locuri. Il rugam sa ni le pastreze si plecam sa anuntam restul grupului sa vina aici si sa stea la caldurica in timp ce noi mergem la Gentiana.
Ajungem si la Gentiana in cele din urma, dupa un alt sprint. Aici cabanierul, foarte "amabil" spune ca daca vrem, ne poate caza in pod, desi cabana era libera. Pana la urma decidem sa mergem inapoi la Pietrele, unde cabanierul ne-a primit cu bratele deschise si in plus cazarea era la jumatate fata de Gentiana.
Intorsi la Pietrele, ne luam in primire cabanutele pe care cabanierul deja le pregatise si ne adusese cate 3 paturi de persoana ca sa nu suferim de frig.
Ziua de vineri a fost o zi de relaxare, unii au iesit la plimbare, altii au dormit, altii s-au incalzit in cabana cu cate un rom, iar altii le-au facut pe toate. Seara: cantare. Ne-am unit cu alte 2 grupuri si a fost o cantare pe cinste.
Sambata dimineata, trezirea la 6. Plecam pe traseu pe la 8 si decidem sa plecam spre lacul Galesu si de aici in sus catre varful Peleaga. Pana la Galesu traseul nu a prezentat nici un fel de dificultati si a fost superb. Dupa o mica pauza incepem urcarea spre Saua Zanoaga. Acum incep problemele. Zapada este inghetata si abia se pot taia urme chiar si cu coltarii in picioare. Alinutza are un mic accident dar scapa doar cu o sperietura. Ajungem la Zanoaga. Mancam ceva, facem cateva poze si decid sa coboram prin Valea Rea. Continuarea traseului initial ar fi insemnat intoarcerea la cabana la o ora foarte tarzie. Grama si Sever imi spun ca ei merg la Peleaga, asa ca le inmanez pioletii si le urez drum bun. Ajunsi pe Valea rea trimit grupul inainte si mai raman sa-i urmaresc pe cei 2 temerari care se decid sa faca traversare destul de periculoasa care se putea evita usor. Cand i-am vazut trecuti in siguranta am plecat sa ma intalnesc cu restul grupului care acum nu se mai grabea, motiv pentru care i-am ajuns repede. Coborarea prin Valea Rea a fost foarte frumoasa, singura problema a fost marcajul care a disparut la un moment dat. Am mers pe firul raului si in cele din urma am ajuns in traseul spre lacul Galesu.
Ajungem la cabana la 18:30 si toti se aseaza la masa. Eu plec sa-i sun pe cei doi. Dupa o ora in care am vorbit si cu salvamontul, reusesc sa iau legatura cu Sever si aflu ca au reusit sa coboare la Gentiana.
In sala de mese, toti sunt obositi dupa traseu si nu prea au chef de cantat. In cealalta parte a salii, un grup din Craiova se distra copios ascultand si dansand pe MANELE. Asa ca ne-am unit fortele cu ceilalti din cabana si am inceput o cantare strasnica care cred ca a trezit si mortii.
Duminica dimineata. Plecarea este la 9 asa ca ma apuc sa trezesc lumea inca de pe la 8. Ca de obicei se intarzie cu plecarea dar ajungem la timp in Carnic si ne intalnim cu soferul microbuzului care ne duce inapoi in Subcetate. Toti au privirile abatute si nu par prea fericiti ca plecam. Ajunsi in gara mergem dupa bilete. Dupa ce stam o ora jumatate la casa, reusim sa luam bilete exact cand ajunge trenul in gara. Din tren nu va pot povesti prea multe pentru ca nu am reusit sa vad decat un compartiment in care erau 10 de-ai nostri si 2 maicute.
Dupa un drum de cosmar, care a durat mai mult decat ar fi trebuit ( pe aceasta cale tin sa multumesc CFR ) ajungem in Bucuresti unde ne asteapta Pico si Ciuli.
Per total a fost o expeditie reusita si cred ca toti au fost fericiti.

Raul