Clubul Nostru - Club montan turistic

Desi initial vorbisem ca mergem la Omu prin Malaiesti, avand in vedere ca acolo era plin si nu puteam ramane sambata noaptea, ne-am propus sa ajungem direct la Vf. Omu prin Valea Cerbului si sa dormim la statia meteo.

Poze in galeria foto.

Asadar, sambata la 5.40 trebuia sa ajung in gara sa luam personalul de 6.15. Am intarziat (ca de obicei) si i-am zis lu Raul care datea disperat telefoane dupa mine ca vin direct in tren. I-am gasit pe toti in penultimul vagon: Raul, Bogdan, Ana, Alina, Maria, Grama, Alex Shumy, Stefan si Alex (din nou). Partea buna a intarzierii mele a fost ca la vreo 5 minute dupa ce am ajuns in tren a inceput sa se urneasca si nu am avut timp sa ma plictisesc asteptand.
In Busteni, asa cum se cuvine cand avem de facut un drum lung si dificil, am facut o pauza in gara de vreo juma de ora. Apoi calm, am urcat pana in Poiana Costilei unde am facut iarasi pauza de umplut sticle de apa, mancat cate ceva, facut poze si admirat peisaju. De aici incepea greul. Urcarea pe Valea Cerbului a fost lunga si obositoare (mai ales ca eu nu mai fusesem pe munte de vreo 3 luni de zile) si imi indesasem si cam multe in rucsac (printre care o gramada de inutilitati). Alex Shumy si Grama erau fericiti din punctu asta de vedere avand fiecare cate un rucsacel de scoala :).
Ajunsi in platou am facut o pauza mai lunga, la o stana, ca sa mancam cate ceva. Desi toti s-au bagat in stana, ca cica le era frig pe pajiste, eu mi-am pus izoprenu pe o bucata de pamant unde nu era zapada, mi-am pus 2 polare pe mine si o geaca, mi-am scos d-ale gurii si am mancat afara, preferand sa stau sa privesc cerul si abruptul pe care tocmai il urcasem, stancile din jur si pazistile alpine cu petece de zapada ici si colo. Cand tocmai atipisem nitel dupa ce terminasem de mancat ii aud pe ceilalti ca ies din stana si pe Raul zicand "Hai ca plecam". Trag cu greu de mine sa ma ridic si o iau iar din loc.
Ajungem in sfarsit si la Omu pe la 5 seara si Raul se duce sa intrebe la statia meteo daca mai sunt locuri. Cei de acolo ne amana, fara sa dea un raspuns clar dar se pare ca era destul de plin. Pana sa ne hotaram ce mai facem cumpar cu Stefan de la cabana o portie de piure cu carne de porc pe care o facem jumi-juma. Pana la urma ne hotaram sa ramanem la cabana ca, cine stie, poate se ocupa locurile pana ne dau cei de la statia meteo vreun raspuns. Cazarea: 200 de mii. Scoatem banii, achitam si ne ducem rucsacii in camera si ne ocupam paturile. Urmeaza o perioada de relaxare in care unii mai beau un ceai, altii fumeaza o tigara, altii admira cerul sau toate trei. La apus ma duc si eu afara sa fac poze. Intr-adevar apus superb si in ciuda vantului destul de rece (din fericire nu foarte puternic) am stat afara, pe o piatra nitel mai departe de cabana, vreo juma de ora.
Seara, Stefan a bagat o cantare si incerca sa isi dreaga vocea cu ceva tuica si vin. La masa noastra mai statea si un francez cu prietenul lui roman, care s-a bagat in vorba cu noi si pana la urma am vazut ca stia sa cante la chitara destul de bine cateva balade rock. Somnul in cabana a fost destul de agitat, avand in vedere ca eram vreo 40 de oameni in camera, asta insemnand 80 de bocanci, vreo 2 care sforaiau, un caine, o soba care facea o caldura mult prea mare fata de ce doream noi si Stefan cu Alex Shumy care radeau din amintiri. Dimineata ne trezim cu greu, numai Bogdan a reusit sa se trezeasca sa admire si sa fotografieze rasaritul, pe la 8 juma - 9. Bagam ceva de mancare si o luam din loc spre Babele. Drumu a fost lejer si am ajuns relativ repede. Poate as fi ajuns si eu ceva mai repede daca nu m-as fi gandit sa trec peste o panta cu noroi mai alunecoasa decat am crezut si care m-a fortat sa imi schimb pantalonii. La Babele nesimtire maxima. Desi am cumparat o Cola (pe care mi-a cerut 65 de mii - desi se pare ca nu costa atat) vanzatoru imi zice ca nu pot sa ma duc la toaleta ca e in renovare... Ii urez ceva "de bine" si am plecat.
Ne continuam drumul spre Jepii Mari si mai facem un popas pentru regrupare la Cantonul Jepii Mari dupa care o luam la vale. Imprastiindu-ne prea mult, la o bifurcatie, Grama cu Alex si Alina au luat-o spre Cascada Urlatoarea desi majoritatea au urmat marcajul triunghi albastru, fortandu-l pe Raul sa faca un sprint pentru a-i prinde din urma si sa ii readuca pe traseul pe care o luasem noi, ceilalti.
Am ajuns in Busteni cu 5 minute inainte sa soseasca personalul de la 15.25 la care am si luat bilet.

Razvan