Clubul Nostru - Club montan turistic

Am facut demult planurile pentru Retezat si am dat sfoara-n tara ca in weekendul cu 1 decembrie este tura in acesti minunati munti. Astfel, dupa ce formula de start a suferit cateva modificari (de la 6 s-a ajuns la 8, a scazut la 4 si s-a ajuns iarasi la 11), sambata dimineata, pe la 7, au pornit spre Petrosani: razvan (eu), mihu, ana (punky), vlad (viril), andrei (tanaru), luiza, alex (zgab), mihaela (MeNe), marius (maciu), Simona si anita (anitra).

Vezi pozele din Retezat

Cu Maciu in fata care stia drumu cu ochii inchisi am ajuns pana la 10 minute de Carnic, cand masina lu Mihu a refuzat sa mai urce panta acoperita de zapada si gheata asa ca am tras-o pe dreapta, ne-am pus rucsacii in spate si am pornit spre Gentiana.

Partea pe drum forestier pana la rascrucea drumurilor spre Pietrele (banda albastra) si spre Gentiana (triunghi albastru) a fost cam plictisitoare iar Anita cu Mihu au prins viteza si s-au departat astfel incat in acest punct am stat putin in cumpana intrebandu-ma pe unde or fi luat-o ele. Pana la urma am mers direct spre Gentiana, gandindu-ma ca oricum distanta dintre cele doua cabana este de vreo 40 de minute iar drumu este foarte simplu.

Ba mai in spate la o vorba cu Maciu, ba mai in fata am ajuns la vreo 15 minute de cabana unde un indicator ne anunta "Un lemn pentru Gentiana". Aaa??!!!?? Ma lamuresc cand vad o stiva de lemne invelita cu o folie langa indicator. Adica oameni taiasera lemnele dar nu le carasera la cabana, asa ca ne rugau pe noi sa luam cate putem si sa le ducem. Am luat aproape fiecare inca 1-2 kile de lemne in spate si am inceput sa tragem de rucsac cu spor spre cabana. Ajunsi acolo cabanieru ne multumeste pentru lemne si ne invita la camera (cea de sus) care deja incepuse sa se incalzeasca, unde ne ocupam paturile si desfacem bunatatile aduse. Deliciul serii l-a facut jagermeister-ul si bomboanele cu rom aduse de Vlad NUMAI PENTRU BARBATI. Punky nu se impaca cu situatia asa ca a iesit o tranta de toata frumusetea intre cei doi. Dupa "gimnastica de seara" la care am asistat si dupa ce am aflat cu tristete cine a castigat cu vreo 50 si ceva la suta alegerile parlamentare (intre timp situatia s-a mai schimbat, da nu mult) am inceput sa facem planul pentru a doua zi cand ne gandeam sa urcam pana pe un varf din zona.

A doua zi, eu si fetele :D ne trezim pe la un 7 si ceva - 8, cica sa plecam spre Peleaga. Dupa o scurta disputa verbala cu inca un muntzoman de pe acolo care dorea sa doarma, reusesc sa il trezesc si pe zgab. Ne luam la revedere de la Maciu care trebuia sa se intoarca in Bucuresti si pornim spre inaltimi. Si hai, si hai si intra in zapada pan' la mijloc si trage de picioarele ramase printre pietre ajungem noi putin mai sus de Lacul Pietrele. Pe drum m-am intalnit cu o cunostinta mai veche, Hike de la Ursu Trubadur, care fusese la catarat in zona si statea si el tot la Gentiana, dar in camera de jos.
Pe Luiza, dupa atatea scufundari in zapada, a inceput sa o doara picioru si se hotaraste sa se intoarca spre cabana impreuna cu Tanaru. Noi o luam din loc spre Curmatura Bucurei si incepusem deja sa ne resemnam ca la cum e zapada cam mici sanse sa urcam mai sus.
Ajungem in fata urcusului final. Ma uit si imi zic in gand ca urcursul ala vara l-as face numai decat... dar acum, din 5 pasi doi ii alunecam inapoi. Mi-am zis ca in ritmu asta nu mai merge si incep sa ma folosesc de maini si piolet asa ca acum, cu tractiune si pe fata si pe spate distanta pana sus incepe sa se micsoreze mai repede. Ajuns sus ii astept si pe ceilalti (timp in care inghet destul de bine) si admir Lacul Bucura... sau mai bine zis zona in care stiam ca se afla lacul, pentru ca acum era acoperit de zapada. Un cer de un albastru ireal si niscaiva nori intinsi de vant completeaza imaginea.

Dupa ce ajung si ceilalti, mancam cate ceva la adapostul unei stanci, ne uitam pe harta, la ceas si la cerul care incepuse dintr-o data sa devina amenintator (se vedeau nori mai negri care prevesteau cel putin ceata) si ne gandim ca e mai sanatos sa ne intoarcem pe unde am venit. Asadar facem o coborare de toata frumusetea si ce am urcat intr-o ora am coborat in 15-20 de minute. Ma uitam surprins la zona prin care venisem si observam ca vantul deja ne acoperise urmele.

Ajunsi la cabana dam navala la ceailul cald si mancare si ii spunem la multi ani lui Andrei care intre timp datuse o fuga pana la Pietrele si cumparase niste bere. (Saru-mana, sa cresti mare!).

Duminica spre luni am avut somn de voie si ne-am trezit fara griji cand soarele urcase deje multicel pe cer. Ne facem rucscacii si pornim spre Carnic. Eu le zic celorlalti ca vreau sa o iau pe la Pietrele, da se pare ca au uitat ca m-am trezit doar eu cu Punky la cabana unde am mai baut un ceai, mai mult asa ca sa il gustam. Cand sa trecem prin fata casutelor dau acolo de Picco si Ana, care imi trimisesera un mesaj cu o seara inainte dar avusesem telefonul inchis, asa ca mai schimb cateva vorbe si cu ei si ramane ca poate ne vedem pe la Carnic. Eu si Punky intindem pasul si ii gasim pe ceilalti la Pensiunea Codrin unde se bagasera la mancare si cafea. Cumparam, iarasi, celebrele sucuri de mugur de brad facute de tanti de la pensiune, ne luam la revedere si ne imbarcam spre masini cu directia Bucuresti.