Clubul Nostru - Club montan turistic

Mai jos voi incerca sa fac o descriere cat mai exacta a acestei ture si ii rog pe toti cei care ajung in acest minunat loc sa il lase intr-o stare cel putin la fel de buna cum l-au gasit (incepand de la lucrurile din interior pana la curatenia din jur). Va multumesc.

In weekend-ul 9 - 10 februarie ne-am propus sa mergem la Refugiul (cabana de vanatoare) Retevoi din Muntii Neamtului. Ideea a pornit de la Picco care dorea de multa vreme sa mai faca o tura cu Clubul Nostru, dar din pacate, nici de data asta nu a fost posibil din motive personale.

Vezi aici pozele de la Refugiul Retevoi

Prin urmare, Ciuli a preluat joi cartea "Baiului" de Mihai Ielenicz din seria Muntii Nostri cu harta care arata mai rau decat un manuscris de-a lui Grigore Ureche. Vineri eram nerabdator sa se faca sambata ajung mai repede la refugiul asta despre care nu am reusit sa aflu mai nimic de pe Internet (doar o poza pe carpati.org si comentariul lui Emi Cristea care zicea ca nu spune cum se ajunge acolo :) ). Vineri noaptea, in timp ce analizam o harta pe calculator ma suna Ciuli ca: "baaa, mi-am luxat picioru! nu pot sa vin la munte.". Damm, deja ma gandeam daca mai o sa mergem acolo!? Pana la urma ramane ca va veni si el in gara sambata dimineata sa vorbim nitel.
Sambata, am luat si hartile Bucegilor, Ciucasului si Pietrei Craiului la mine, in cazul in care hotaram sa mergem prin alte parti si am plecat spre gara unde am ajuns cu intarzierea de rigoare (15 minute). Ciuli, destul de trist ca ne vedeam pe toti cu rucsaci in spate iar el in baston, imi da cartea Baiului cu harta zicandu-mi de vreo 5 ori sa nu fac focu cu ea.
Odata ajunsi in tren, Florian a scos chitara si s-a pus pe cantat si nici Francoise nu a scapat pana nu a bagat cateva internationale. Desi in Bucuresti era ceata si vreme destul de mohorata, cu cat ne apropiam de munti parca lumina era mai frumoasa cerul mai senin.
Din Predeal, am inceput drumul spre Cioplea si apoi spre cabana Susai... Am spus cabana? Scuze. De fapt un mic "hotel" cu preturi comparabile sau chiar mai mari ca cele din Bucuresti: 120euro in camera dubla, 8 lei ciorba de vacuta, 4 lei ceaiu lipton... In fine, impreuna cu Tina si Alex ne-am luat niste ciorbe, mai ales ca eu nu prea aveam mancare rece la mine care sa ma incante si sa pun primusu nu aveam chef. In timp ce noi mancam, Dana cu Florian s-au gandit sa se dea cu niste saniute. Idee nu foarte inspirata, mai ales pentru Dana care a luat o cazatura demna de film si s-a ales cu juma de fata zgariata de zapada inghetata.
Dupa masa am plecat cu Florian sa cautam intrarea in traseu (triunghi rosu). Nu l-am gasit in zona in care l-am cautat noi asa ca am scos cartea sa mai citesc inca o data. Scria clar: in spatele cabanei, inspre est. Ne-am dus in spatele cabanei si aici prapad: mirosea groaznic a deseuri, mizerie cat cuprinde ca nu stiam nici unde sa calc si o atmosfera de groapa de gunoi. Am trecut cat am putut de repede de zona infecta si am zarit pe un copac (langa o anexa a cabanei, mai micuta) marcajul triunghi rosu. De aici, traseul pana la refugiul Retevoi este relativ usor (vreo 2 ore) si nu trebuie decat sa urmam marcajul care este foarte bun, pe copaci sau pe stalpi in poiene. De la Susai, dupa aproximativ 20 – 25 de minute de coborat, ajungem in Valea Azugii (1175 metrii), traversam raul, ne regrupam si ne odihnim pe bancutele amenajate. De aici, de langa banca, urmeaza vreo 10 - 15 minute de urcus sustinut pe o poteca prin padure dupa care dam intr-un drum forestier (sau poteca foarte lata) pe care continuam sa urcam, de data aceasta panta fiind mai lina si continuand in acelasi stil pana la refugiu. Cu aproximativ 30 de minute inainte de refugiu (la aproximativ 50 de minute dupa plecarea din Valea Azugii) dam de o prima poiana larga, in care putem vedea in partea stanga un observator de vanatoare. Traversam poteca si continuam drumul prin padure inca vreo 10 minute dupa care intram intr-o a doua poiana. Traversam si aceasta poiana, spre capatul opus trecand pe langa un alt observator de vanatoare, pe partea dreapta) si continund drumul spre est, prin padure. Dupa inca 10 - 15 minute ajungem la refugiu (care este la cativa metrii mai jos de poteca).
Indata ce l-am zarit, m-am grabit sa ajung primul sa vad care e starea (ma gandeam chiar ca ar putea fi incuiat, avand in vedere ca in poza vazusem ca are gratii la geam). Din fericire nu era incuiat. Grilajul metalic de la usa era in blocat cu un cui sa nu se deschida. Il scot, deschid usa si pasesc inauntru cu emotie. Observ ca are doua incaperi. In prima erau cateva lemne depozitate. Deschid usa spre a doua incapere iar aici vad paturile (5 priciuri, in fiecare ar putea sa incapa 2 persoane, deci cam 10 locuri in total), o soba si o masa pe care erau niste sticle cu ceva vin (cine stie de cand), niste cutii cu ceai de capsuni si ceai verde, o punguta cu piper. Fereastra era bine izolata si nu parea ca intra frigu. Cat am stat eu sa admir incaperea au ajuns si ceilalti care au fost incantati de starea refugiului. Ne bucuram in special pentru soba si speram ca ne vom incalzi. Deja Florian isi facea planu ca isi va usca bocancu pe care si-l udase intr-un lac camuflat de zapada cu 10 minute inainte de refugiu.
Ne-am dezechipat, am mancat ceva si eu m-am dus sa caut izvorul de apa, care cica era in spatele cabanei, dupa cum scria in carte. L-am gasit la cativa metri in spate-dreapta dar abia picura. Dupa ce am mai aranjat tevile putin si le-am curatat de noroi am reusit sa il fac sa curga mai repede si sa umplu cateva sticle de apa.
Dupa ce au terminat si ceilalti de mancat am inceput sa cautam lemne de foc si, spre bucuria noastra, am gasit destule intr-un copac doborat de vreo furtuna la 50 metrii de cabana. In timp ce eu cu Florian luam lemne din el, fetele le duceau mai aproape de refugiu, iar ceilalti le rupeau in bucati mai mici, astfel ca in final aveam destule lemne sa face, focul toata noaptea. Dar, caci bineinteles exista un "dar", cand am aprins focul, dupa vreo 10 minute toata incaperea era plina de fum ca nu ne mai vedeam nici intre noi: "Ce facem acu, ca eu nu mai intru acolo sa fac focu". Florian (care este pompier) a decis: stigem focul. "Pai hai, e treaba ta sa stingi focu", i-am zis amuzat. Dupa vreo juma de ora de munca ne-am ales cu o camera plina de fum si un foc stins. Am inceput sa dam fumu afara cu izoprenele si hainele. Desi noi dateam fumu afara de zor iar Florian pusese peste foc zapada, acesta tot mai arunca din cand in cand cate o flacara si incerca sa se reaprinda, ceea ce a facut-o pe Cristina sa exclame ca pe acolo "zapada este catalizatoare". In final, cand din camera a iesit cam tot fumu (ne-am uitat si pe sub paturi sa nu fi ramas ascuns :D) dar si caldura ne-am decis sa ne scoatem din rucsaci ce aveam si sa facem ceva cald de mancat si de baut. Am pus la fiert vin si am facut ceaiuri si ne-am asezat la cantare. Dupa ce Florian a reusit sa rupa Mi-ul, a cantat si Francoise cateva melodii de la Bob Marley care nu necesitau neaparat coarda respectiva dar a pasat (prea) repede chitara inapoi, asa ca a continuat Florian si a mai rupt o coarda :)). Pe la 10 cantarea era gata si ne-am bagat in saci. Bineinteles ca nu am adormit si am continuat sa spunem bancuri si ghicitori. Apropo, voi stiati asta: "Ion si Maria vin acasa si gasesc usa crapata, geamul spart iar intr-o incapere in care era doar o masa au gasit sub masa doi morti. Cum au murit?". Nici nu va zic :)), va dau un indiciu: usa nu era crapata, era intredeschisa.
A doua zi, nu stiu cat era ceasul, dar m-am trezit ca auzeam soapte la capul meu. Florian cu Dana susoteau... Atipesc din nou. Ma trezesc peste 10 minute, se auzeau soapte in continuare. Ma intorc pe partea cealalta. Discutia continua... Si asa timp de vreo 2 ore. Cred ca ar fi trebuit sa fiu mai atent la ce discutau. Din pacate eram prea adormit sa le zic sa taca sau sa ascult.
La 10 dimineata am inceput si noi sa iesim din saci si sa luam frigu-n piept. Am iesit afara si acolo atmosfera de vis. Ningea incet si linistit. Mi-am incalzit un lapte pe primus si m-am dus afara sa il beau, cantand in minte:
[quote]Sa trosneasca lemne-n foc
Sub un biet ibric cu lapte,
Sa miroasa-a busuioc,
Sa miroasa, sa miroasa a mere coapte.
[/quote]
Pe la 12 fara un sfert ne-am pus in miscare spre Predeal cu gandul sa prindem personalul de la 15.12. Ceilalti au luat-o mai in fata, iar eu cu Dana am ramas cu Corina si am ajuns si noi exact cand sosea trenu in gara. Am avut timp sa ne luam bilete (in afara de Florian care se agita ca va pleca trenu si a inceput sa ne duca, mie, Danei si Corinei, rucsacii in tren). Pana la urma trenul ne-a asteptat pe toti si ne-am instalat in ultimul vagon. Aici am gasit niste tipi care aveau o chitara si am intrat in vorba cu ei, astfel incat dupa vreo 10 minute a inceput cantarea: Dacii liberi, Felia, Visul, Gaşca, Imnul Dianei dar si Red Hot Chili Peppers a fost muzica care ne-a alungat somnul de tren.

O vreme nesperat de buna, o gaşca pe cinste si ceva intamplari neprevazute au fost incredientele care au facut din tura aceasta una de vis. Mi-am propus ca in vara sa revin in zona pentru a vedea si verdele padurii din jurul minunatei cabane de vanatoare Retevoi si sper ca atunci sa poata veni toti cei care au dorit si nu au putut acum.

P.S. Am incercat sa lasam refugiul intr-o stare cat mai buna (de fapt cred ca a ramas la fel cum l-am gasit, cu exceptia lemnelor de foc stranse si nefolosite - felicitari cui reuseste sa faca focul).