Clubul Nostru - Club montan turistic

Scris de Maria si Dana.

Nume echipa: Pet Ciolovek v Rilski gora :)... adica 5 oameni pe muntele Rila.
Echipaj: Maria, Cristina, Dana, Ion si Ciuli. Sa nu uitam de Pui (Dacia Break a Mariei), "cel" fara de care nu am fi ajuns in Bulgaria :).
Pe 13 septembrie am pornit spre muntii Rila din Bulgaria. Fiind o tura de 4 zile ne-am dat seama ca avem timp de cutreierat doar prin Rila, nu si prin masivul Pirin. Eram foarte curioase a vedea cum arata si alti munti decat cei din tara noastra :), iar noi doua ( Maria si Dana) ne doream de ceva timp sa ajungem pe acolo pana la inceputul facultatii.

Poze din Rila (Bulgaria) in galerie

Dand de veste, pana la urma s-a hotarat Ciuli sa vina si dupa aceea surprinzator s-au strans mai multi doritori decat mi-am inchipuit: Ion, Dana si Cristina care m-a sunat cu doar o zi inainte si m-a determinat sa cumpar un portbagaj si sa-l instalez pe masina pentru a avea loc 5 oameni cu rucsaci. Am constatat cu neplacuta surprindere ca toti cei 5 rucsaci incapeau in portbagajul spatios al Daciei Break si montasem degeaba portbagajul deasupra...
Am pornit la ora 6:30 si am iesit din Romania pe la Giurgiu-Russe (Pyce pour les connaiseurs :)). Am ajuns destul de repede la granita la Giurgiu si am fost nevoiti sa platim taxa de pod in valoare de 24RON, taxa pe care din pacate urma sa o achitam si la intoarcere. Vignieta trebuia insa achitata in euro iar noi nu aveam bani schimbati. Pana la urma nu am mai cumparat vignieta spre stresul meu care ma si vedeam oprita de politia bulgara si amendata si spre amuzamentul lui Ciuli care imi amintea de lipsa ei la fiecare indicator de pe drumurile bulgare. La vama l-am intrebat pe cel care ne-a verificat buletinele unde putem schimba lei in leva, fiind informati ca la primul Metro bulgaresc :P au si casa de schimb valutar. Acolo ne-am dat seama ca pot fi schimbati numai euro in leva, nu si lei in leva, dar nu a fost nimic pt ca am fost "ajutati" de un om binevoitor burtos cu lantz si ghiul, care ne-a schimbat leii...pana la urma a fost buna alegerea...fiind dezavantajati doar cu cativa ron (100 ron = 53 leva) Deci, de retinut ca trebuie sa pleci cu euro la tine pt a fi totul ok.
Ne-am continuat apoi drumul care din pacate avea portiuni de ocolire destul de lungi pentru ca era in reparatii, astfel ca doar indicatoarele scrise indescifrabil ne aminteau ca nu ne aflam in tara. Undeva in apropiere de intrarea pe autostrada spre Sofia, l-am lasat pe Puiu in mainile lui Ciuli ca sa ma mai odihnesc pe locul din dreapta. Autostrada bulgara traverseaza Muntii Stara Planina si are o multime de tuneluri si viaducte destul de lungi, asa ca drumul a fost atragator chiar si din masina. Pe la ora 1 am ajuns in sfarsit in Borovetz, dar am avut proasta inspiratie sa cautam un drum de masina care sa ne lase la capatul telecabinei. Drumul era foarte prost, masina incarcata era destul de joasa, asa ca am renuntat, ne-am intors in Borovetz unde am cautat destul de mult un loc de parcare ok si fara plata. Se facuse deja 3 jumatate asa ca am hotarat sa luam telegondola cu look de casca de motocicleta :), mai ales ca era doar 6 leva (pt a va forma o parere, 2 leva= 1euro). Teoretic intr-o telegondola ei considerau ca ar trebui sa incapa 6 oameni, dar noi am intrat cu greu 5 cu rucsaci. Pentru Maria(care are un pic de claustrofobie) cat si pentru Cristina care statea langa usa a fost o aventura mai mare decat daca am fi urcat pe plictisitorul drum forestier ce se vedea dedesubt.
Inainte sa incepem traseul catre Musala, ne-am oprit sa mancam avand ca peisaj Musala inzapazita, intrezarita printre nori (asta pentru ca tot stiam ca joi trebuia sa fie "partly cloudy" :)). Zis si facut am urmat banda rosie. Am trecut pe langa cabana Musala aflata la altitudinea de 2389m, unde cazarea era 8 leva. Dupa cabana au urmat cateva lacuri glaciare peste care era lasata ceata, ceea ce ne-a facut sa ne temem ca vremea se va inrautati. Trebuie sa spunem ca stratul de zapada se ingrosa pe masura ce inaintam spre refugiul Everest care, din cauza arhitecturii foarte interesante :), sclipea.
Am facut un mic popas langa refugiu deoarece nu puteam rata un piesaj de vis: o mare de nori care se intindea sub noi inrosita de soarele care incepea sa apuna. De acolo a inceput partea putin mai grea a traseului. Zicem putin mai grea deoarece urma un cablu, plus ca fiind zapada si putina gheata a fost mai dificil. La apusul soarelui am ajuns pe Musala(2925,4m)- cel mai inalt varf din Balcani (adica dupa vreo 3 ore de urcat de la telegondola), unde ne- imbratisat pe toti o stare euforica :P. Aici am avut parte iar de niste imagini de neuitat, cateva varfuri strapungand marea de nori ce capatasera culorile apusului. De pe acest varf se vedea si creasta Pirinului, de unde lumina unei cabane se zarea de asemenea. Ne-am pus cortul in zapada, langa statia meteo. Noaptea a fost putin frig pentru ca a batut vantul, unii dintre noi au resimtit asta mai bine decat altii :D.
La "sedinta tehnica" din noaptea precedenta am propus ca a doua zi sa urcam si pe varful Malka Musala (2902m), unde am observat ca se ajunge traversand o custura. Trezindu-ne pe o vreme superba (nu "foggy" precum se preconizase), am facut o incursiune si pe Malka Musala, "bifand" astfel al doilea varf de peste 2900 :). In drumul nostru de pe custura am vazut si o capra neagra, singura care perturba linistea locului. Stand mai mult pe acest varf ne-am bucurat de pustietatea de care eram inconjurati. Ne-am intors pe Musala unde eram asteptati de Cristina pentru a manca si a ne strange corturile, urmand sa coboram. Ne-am decis sa coboram pe banda rosie pana in cea mai apropiata sa, urmand sa continuam pe banda verde. Am vazut si noi pana la urma cu ochii nostri acei stalpi numerotati si cu indicatii pentru busola. Am trecut pe langa o caldare unde ne-am dat seama ca este foarte dragut sa-ti pui cortul, apoi traseul a continuat printre jnepenii inalti de 2m, care mai formau si tunele din loc in loc. Am ajuns la cabana Marita de unde incepea drumul forestier, unde Ciuli l-a intrebat pe ciolovec-ul :D de acolo cat mai avem pana in Borovets. Am aflat cu stupoare ca mai sunt "petnais kilometr"-15km de drum forestier... :-0. Am indurat si am parcurs si acesta bucata de traseu pe care am fi preferat s-o parcurgem cu o masina...care din pacate nu se arata deloc...Intr-un sfarsit am ajuns in Borovets, unde l-am reintalnit pe Puisorul nostru drag :). Slava Domnului ca era teafar micutul si nu intrase in posesia nici unui bulgar :). Am cinat la restaurantul de vis a vis de Pui, unde ni s-a demonstrat iar ca mancarea e ieftina. Ne-am asezat in cel mai indepartat colt de unde speram sa se auda cat mai incet "manelele" bulgaresti live cu care am fost "delectati"... Ospitalitatea celor din restaurant a uimit-o pe Cristina, care a fost placut surprinsa de zambetul larg al cantaretei si amabilitatea ei.
Ne-am imbarcat in Pui si am pornit spre Pionerska (o cabana de unde se incepe traseul spre 7 lacuri- Sedemte Jezera). Fiind deja intuneric am intampinat niste dificultati deoarece drumul trecea prin niste sate uitate de lume, unde lumina de pe strada are personalitate proprie :)...spunem acest lucru pentru ca nu mergea lumina in Pui si ne-am oprit langa un stalp pentru ca Ciuli sa consulte harta...unde...stupore...lumina s-a stins imediat ce parcasem :D. Nereusind sa gasim drumul spre Pionerska, Ciuli a oprit langa un echipaj de politie pentru a le cere informatii. Acesti s-au oferit sa ne "escorteze" pana la cabana, inclusiv cu girofarul aprins si putin cam repede pentru micutul Pui care nu se putea compara cu Lada Niva. Ne-am amuzat observand ca masina parca ne era destinata avand numarul KH(a se citi CN :)). In miezul noptii am ajuns la cabana unde am baut bere, respectiv cola (cu o alta savaore decat a noastra ;))serviti si impreuna cu politistii. In cabana mai erau cativa turisti care erau foartre mirati ca am dormit cu palatki-ul (cortul) pe Musala :).
A treia zi am inceput sa urcam spre cele 7 lacuri initial printr-un drum forestier, apoi prin padure, traseul culminand cu mers printre jnepenis. Traseul era intersectat de rauri care formau mici cascade si care completau peisajul de vis. Am ajuns si la primul lac Dolnoto Ezero, iar langa al doilea lac, Fish Lake se afla si cabana Rilsky Sedemte Ezera. Langa cel de-al treilea lac, The Three Leaves Lake am zabovit cel mai mult, mai ales ca ochisem un loc de campare perfect la care urma sa ne intoarcem. Au urmat Bliznaka Ezera, The Kidney Lake, apoi The Eye Lake, ramanandu-ne The Tear Lake, care s-a lasat cautat ceva timp...
Ne-am intors si am campat la locul stabilit, langa The Three Leaves Lake, de unde am hotarat sa facem un micut "traseu de noapte" pana la cabana Sedemte Ezera. Crezand ca am nimerit din prima cabana, am intrat intr-o cabana privata, unde cei trei oameni ne-au zis in romana "bine ati venit dragi oaspeti"... apoi ne-au condus spre iesire :)... La cabana, citirea meniului a fost o adevarata provocare chiar si pentru Ciuli pentru ca era scris cu litere mici, Pana la urma am reusit sa mancam ceva ieftin si bun (supa si mici :)). Uitandu-ne in jur am vazut ca ceilalti turisti (care erau bulgari) erau linistiti in activitatile lor ca sahul, discutiile despre fotografie. Acest lucru ne-a facut sa credem ca bulgarii sunt putin mai civilizati decat romanii. La intoarcere am fost putin pusi in dificultate din cauza cetii, dar pana la urma am ajuns la corturi unde am mai savurat linistea deplina si intunericul intrerupt doar de luminita tigarii lui Ciuli, stand langa corturi pana cand frigul ne-a zis "noapte buna" :P.
Intr-a patra zi am coborat pana la Pionerska in doar 2 ore, grabindu-ne putin deoarece ne-am propus si vizitarea Sofiei. Zis si facut, in Sofia primul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Catedrala Alexander Levski (cea mai mare biserica ortodoxa din lume) unde Dana a vrut sa-si cumpere un ingeras-pandantiv (cel mai simpatic suvenir de la o catedrala in opinia ei), pentru care a trebuit sa desenam aripi in aer, respectiv Maria sa dea din maini :) (sper sa vizualizati faza pentru ca pana si doamnele de acolo au fost amuzate). Misiune neindeplinita spre dezamagirea Danei deoarece era inchis acel stand (macar le-am amuzat pe vanzatoare ;)). Ne-am mai plimbat pe strazile Sofiei ceva timp, unde Maria a tinut mortis sa faca poza cu un Ferrari vazut intamplator pe o strada, stabilindu-ne apoi la o terasa unde... mirare si extaz :) pentru ca era Formula 1 la televizor tot spre bucuria Mariei. Ne-am intors la Pui si-a indeplinit sarcina readucaducandu-ne in tara :). Multumiiiiim, Pui!!
Per ansamblu, a fost o tura completa, cu multe premiere:
Toti am atins cea mai mare altitudine de pana acum ( ajungand pe cel mai inalt varf din Balcani :))
Cristina, Dana si Ion au iesit pentru prima oara din tara
Cristina, Dana si Ion au dormit pentru prima oara cu cortul in zapada

PS: Bulgarii ni s-au parut niste oameni civilizati si ospitalieri, dar din pacate nu prea stau sa vorbeasca in engleza, ceea ce a determinat mereu urmatorul scenariu:
Do you speak english?
No... .
Ciiiuuulliiiii :)