Clubul Nostru - Club montan turistic

De Maria

Am plecat eu, Lucian si Claudia sa facem creasta Fagarasului. Pentru Lucian si Claudia era oarecum o reeditare a turei de anul trecut cand s-au intalnit cu o parte din Clubul Nostru. Ion, Sever si altii pornisera deja (in urma cu cateva zile) pe creasta Fagarasului facand aproximativ acelasi traseu pe care vroiam sa il facem si noi.

Aici puteti vedea pozele de pe creasta Fagarasului din aceasta tura.

Cand am ajuns la Plaiul Foii, vremea era superba. Deasupra Pietrei Craiului nu se zarea nici un nor. Am incuiat masina si am pornit fara griji spre Rudarita, stiind ca ne astepta un drum forestier de 10 km pana la canton si neavand prea mari sperante sa ne ia cineva avand in vedere ca nu treceau decat atv-uri conduse de snobi care nu faceau altceva decat sa ne prafuiasca. Dar norocul ne-a suras si dupa ce facusem vreo 6 km a trecut un microbuz care le luase si pe alte 2 fete ce doreau sa faca creasta Fagarasului pe care mai devreme le dusesem noi din Zarnesti la Plaiul Foii si a venit acum randul lor sa ne scuteasca de un drum lung si plictisitor. Amabil, soferul ne-a dus mai sus de Rudarita si a zis ca daca urmam valea raului vom ajunge mai repede in creasta. La plecare i-am multumit si el ne-a marturisit ca in tinerete facuse alpinism iar acum avea o pensiune la poalele Pietrei Craiului. Desi nu era marcata, am hotarat sa urmam valea raului, mai ales ca poteca parea destul de umblata. Spre finalul traseului, am fost nevoiti sa trecem prin rau de mai multe ori si una din fete a alunecat si s-a lovit, dar spre norocul nostru nu era nimic grav. Cele 2 fete vroiau sa faca creasta mult mai lejer decat noi, avand la dispozitie 7 zile, la capatul carora vroiau sa ajunga in Sibiu. La capatul vaii am descoperit un marcaj punct rosu, precum si un izvor de unde ne-am alimentat cu apa. Dupa nici 15 minute de traseu, am ajuns intr-un loc plin de zmeuris si afine si am inceput sa mancam cu pofta din fructele atat de scumpe in Bucuresti care acum ni se ofereau gratuit. A fost un adevarat act de vointa ca dupa o jumatate de ora sa ne dam seama ca ar trebui sa plecam daca vroiam sa ajungem in seara aceea la Berevoescu. Am fi putut ramane acolo mai multe zile, traind doar din fructele oferite de natura. Curand am intalnit un indicator care arata spre Refugiul Berevoescu 2 ore pe banda rosie pe care urma sa nu o mai parasim pana la sfarsit. Am putut admira si lacul Pecineagu, pe care cu alta ocazie ne plimbasem cu barca de la Apele Romane. Drumul spre refugiu nu a fost foarte dificil, la inceput creasta avand aspectul unor dealuri acoperite de pajiste alpina. Totusi am ajuns la refugiu obositi, mai ales dupa drumul cu masina si dupa trezirea foarte de dimineata. Acolo ne-am intalnit cu un australian care se plimba de multa vreme prin Carpatii nostri si mai facuse deja Retezatul, Bucegii si Piatra Craiului. Au mai sosit apoi alti 3 straini (cehi probabil) care si-au instalat cortul dezgustati ca si noi de starea refugiului plin de balega si gunoaie si fara paturi.
A doua zi dimineata am pornit cu gandul ca in seara respectiva sa ne aflam la Refugiul Vistea, ceea ce presupunea ca avem ceva de mers. In drum spre refugiul Zarna am vazut un indicator spre Refugiul Iezer 9 ore. Am ajuns la refugiu tocmai cand incepea iar sa ploua si am hotarat sa mancam in speranta ca vremea se va indrepta. Intre timp a aparut un rus care ne-a povestit ca era de 21 de zile pe munte : plecase din Retezat, facuse Muntii Valcan si Capatanii si acum se indrepta spre Iezer. Se pare ca strainii apreciaza mai mult decat romanii muntii nostri, motiv pentru care limba romana s-a dovedit pentru noi o limba straina nefolositoare pana in apropiere de Vistea. Am hotarat sa plecam de la Zarna desi inspre noi urcau dinspre vale niste nori negri dar cand undeva inainte de Urlea a inceput sa ploua am instalat repede cortul cu intentia sa ne adapostim de ploaie. Am intins un singur izopren pe care am stat toti trei in ideea sa nu adormim. Totusi obosita dupa Stufstock si dupa prima zi de mers am adormit, la fel ca si Claudia. Ne-a trezit Lucian si ne-a convins cu greu sa deschidem cortul sa vedem ca afara se inseninase, motiv pentru care ar trebui sa strangem cortul si sa continuam traseul. Aerul rece si cerul senin ne-au trezit cu adevarat si ne-au convins. Dupa scurt timp am zarit in dreapta caldarea ce adapostea Lacul Urlea, primul lac al Fagarasului cu care ne intalneam. De aici incolo creasta a capatat aspectul ei masiv, cu vai adanci si varfuri inalte, dar traseul a mers in principal pe curba de nivel, nefiind foarte solicitant. Am ajuns la Fereastra Mare cam pe la apus, asa ca am putut admira norii inrositi insa doar pentru scurt timp, deoarece trebuia sa ne grabim. De aici traseul urca si cobora mai accentuat iar vantul incepuse sa bata foarte puternic din fata, incetinindu-ne. Am decis sa ne punem cortul in apropiere de Galasescu si am gasit un loc perfect plat si adapostit de vant, unde am putut petrece o noapte linistita si odihnitoare. A doua zi am plecat de dimineata, odihniti si grabiti sa ajungem pe Moldoveanu. La refugiul Vistea am intalnit un maghiar care canta foarte frumos la fluier, incadrandu-se minunat in peisaj, precum si un caine care a tinut sa urce pe Varful Vistea cu noi. Am lasat rucsacii acolo si am mers spre Moldoveanu de unde am putut admira de la inaltime peisajul, profitand de vremea frumoasa. In drum spre Podragu am intalnit niste ciobani care aveau caini de o rara frumusete, dar cand mi-au zis ca aveau pretul de 1000 euro, m-am gandit ca le sta bine in peisajul lor montan si nu e nevoie sa ii iau cu mine in Bucuresti. In saua din dreptul lacului Podragu am mancat un pic de paine cu Fineti, doar cat sa avem energie sa continuam, dar pastrandu-ne foamea pentru bunatatile de la Balea Lac. Am trecut apoi pe langa Lacul Podu Giurgiului si am urcat din nou in creasta, iar dupa o vreme am ajuns la locul care ma speria atat de mult prin denumire, Trei Pasi de Moarte. M-am miscat cam greu pe niste lanturi la o coborare, spre nemultumirea Claudiei. Am ajuns in fine la Lacul Capra si am urcat apoi intr-o sa de unde se vedea Balea si Transfagarasanul, precum si un indicator spre Varful Vanatoarea lui Buteanu 2507m, un varf pe care nu aveam sa mai urcam insa. Am coborat fara graba spre Balea si asta nu pentru ca nu ma atragea masa care se profila acolo, ci pentru ca aveam pernute sub fiecare deget si fiecare pas era un chin. La Balea am mancat o ciorba de porc si mici cu cartofi prajiti, un adevarat festin in comparatie cu supele si pastele instant care ne umplusera stomacul pana atunci. Ne-am instalat cortul mai sus de Salvamont, in speranta ca nu vom auzi galagie. Lucian si Claudia au fost deranjati de zgomot, gandindu-se la noaptea linistita pe care o petrecusera la Galasescu, dar pentru mine obisnuita sa dorm la camin nu a fost nicio problema. A doua zi ne-am trezit foarte tarziu si ne-am rasfatat iar cu o ciorba de vacuta, cu ciocolata si porumb fiert ca desert. Am plecat spre Caltun inadmisibil de tarziu mai ales ca am fi dorit sa ajungem sa innoptam dincolo de Serbota. O parte din drum am fost insotiti de un salvamontist in varsta, care ne-a povestit despre traversarea crestei Fagarasului iarna si alte aventuri. In sfarsit am ajuns la Caltun, nu inainte de a avea ocazia sa admiram niste capre negre. La refugiu Lucian a considerat ca ar fi mai bine sa dormim acolo peste noapte, mai ales ca incepuse sa ploua, pe Claudia inca o dureau genunchii si eram cu totii foarte obositi dupa ziua precedenta. Spre norocul nostru am avut foarte mult loc in refugiu, fiind doar noi si 2 craioveni care aveau un binoclu cu care am spionat o capra neagra ce se tot invartea pe partea cealalta a lacului. Au venit sa gateasca inauntru si 2 din Campulung care fusesera de curand prin Alpi. A fost o adevarata placere sa dorm in refugiu dupa atatea nopti la cort, in care stateam lipita de iesire din lipsa de spatiu. Ne-am trezit pe la 6 si am pornit spre Negoiu. Pe Strunga Dracului am regretat din nou ca eram mica de inaltime, la un lant avand nevoie ca Lucian sa-mi ia rucsacul ca sa ma pot ridica pana unde gasisem un loc sa-mi sprijin piciorul. Sticla mea de apa a alunecat de pe rucsac si m-am uitat la ea cu regret cum sare de pe o piatra pe alta pana ce nu am mai vazut-o. Imi parea rau ca poluasem fara sa vreau natura si inghetam la gandul ca as putea aluneca si m-as izbi de pietre pana jos. Totul a decurs cu bine si am ajuns in sfarsit pe Negoiu, de unde am putut intrezari atat cat ma lasa ceata Custura Saratii si Varful Serbota, urmatoarea noastra destinatie. Traversarea Custurii a fost o adevarata aventura chiar daca in final am ales un mic traseu de ocolire pe banda galbena. Noroc cu Lucian care ne-a luat rucsacii la un moment dat si ne-a intins cordelina ca sa ne tinem de ea. Pe Serbota m-am bucurat cu adevarat ca eram teafara si ca nu mai vedeam in stanga sau in dreapta cascandu-se haul. Dupa o scurta pauza in care ne-am tras sufletul, am pornit spre Refugiul Scara, unde am facut un popas mai lung ca sa mancam si sa ne odihnim. Dupa ce am trecut de Varful Scara am ajuns la lacul Avrig, ultimul lac pe care aveam sa-l admiram, unde alaturi de o tabara de ecologizare am putut vedea si niste inconstienti care sareau in apa de parca ar fi fost la piscina, nepasandu-le de placuta cu scaldatul interzis si de turistii care ar fi dorit sa bea apa din lac. Am plecat apoi spre saua Suru, unde ne propusesem sa innoptam, dar ajunsi acolo am admirat apusul si am hotarat sa mai mergem pana aproape de varful Tataru. Cand am pus cortul, se lasase intunericul si am putut vedea luminile indepartate ale Sibiului. A doua zi, am ajuns repede la indicatorul spre Turnu Rosu, 2 ore+ 5 km, cruce rosie. Am coborat foarte repede, intr-o ora+ 5km, grabiti sa nu pierdem singurul tren din Podu Olt spre Brasov. Am ajuns cu o ora mai devreme asa ca am zis sa ne incercam norocul si la autostop. Pe drum treceau foarte putine masini dar spre norocul nostru un Passat a oprit si ne-a dus pana in Ucea, pe unde trecea drumul european Sibiu-Brasov. De acolo am avut noroc sa intalnim un domn care era plecat in concediu si care a promis ca daca mergem cu el la manastirea din Prejmer ne duce apoi in Zarnesti. Am acceptat bucurosi, iar manastirea s-a dovedit a fi o adevarata cetate medievala fortificata. Dupa aceea, spre bucuria noastra, domnul si-a schimbat planurile si a hotarat sa doarma o noapte la Plaiul Foii, aducandu-ne astfel si pe noi la destinatie. Spre surprinderea mea am avut parte sa ascult in masina Celelalte Cuvinte, Pasarea Colibri, Iris.Cand am ajuns la Plaiul Foii fericirea mea s-a spulberat brusc : mi se furasere din masina casetofonul, ochelarii si cheile de la apartament. Am anuntat politia desi nu puteam spera sa mai recuperez ceva, apoi am pornit spre Predeal cand deja se lasase noaptea. In apropiere de Paraul Rece, m-am intalnit prima oara cu ursul, care se plimba pe partea stanga a soselei si a venit spre masina cand am oprit. Cu gandul la furtul din masina si la creasta Fagarasului mi-am zis: "Ce tara frumoasa, pacat ca e locuita"