Clubul Nostru - Club montan turistic

Pozele din aceasta tura le gasiti aici.

Si acum RT-ul:

Sambata dimineata, avem tren la ora 5:50 spre Pietrosita. Imi pun ceasul la ora 4 planuind sa-mi beau cafeluta inainte de plecare, dar ma trezesc abia la 5:14 multumita insistentelor Mariei care ma suna disperata in timp ce mergem spre Gara de Nord. Ma imbrac in graba si plec cu taxiul la gara, dar se pare ca m-am grabit cam tare, inca nu au ajuns prea multi.

In cele din urma ne suim in tren si Picco vorbeste cu nashul, care nu pare sa ne faca nici un fel de probleme. In tren ne continuam somnul de dimineata si timpul trece foarte repede. Fara sa ne dam seama ajungem in Pietrosita. Ciuli ne asteapta in gara si dupa ce ne facem ultimele cumparaturi plecam cu un microbuz catre cariera de la Lespezi. Din pacate insa, niste domni "bine intentionati" se gandesc sa sape un sant in mijlocul drumului, asa ca suntemnevoiti sa continuam pe jos. Decidem sa mergem pe banda rulanta care transporta calcar de la cariera. Ne legam cu o cordelina pentru a nu avea vreo problema si in aproximativ o ora si un sfert ajungem la cariera. Aici ne oprim la o ciocolata si la o tigara.
Plecam spre cheile Orzei cu speranta de a putea trece prin tunel catre Scropoasa. Traseul este scurt si foarte spectaculos, insa tunelul este incuiat si noi nu avem cheia ( pacat ) asa ca va trebui sa ocolim prin padure. Deja visam la cafeluta pe care o voi bea la Scropoasa, dar, ce sa vezi, cabana este inchisa. Luam o pauza de masa si plecam spre cheile Zanoagei Mari. Deja se insera si nu am putut admira foarte bine cheile. Odata cu lasarea serii vremea se strica si incepe sa bata vantul. Ajungem la cabana Zanoaga, unde cabaniera ne primeste cu bratele deschise si ne lasa sa stam in bucatarie unde era mai cald decat in sala de mese. Dupa ce ne bem cafeluta si ceaiul plecam spre Padina. Incercam sa ocolim lacul Bolboci prin partea estica pe drumul nou construit, dar dupa 30 de minute de mers, din cauza zapezii prea mari prin care trebuia sa taiem poteca, decidem ca ajungem mai repede pe drumul vechi care era dezapezit. Reusim sa ajungem la Padina pe la ora 22:00 dar in cabana toata lumea doarme, incusiv cabanierul. Picco reuseste pana la urma sa-l trezeasca pe cabanier care ne primeste si ne da o camera calduroasa si cu paturi "pufoase". Dupa ce ne luam cina ne bagam la somn.
Duminica dimineata.
Inca nu stim ce traseu vom face, dar stim sigur ca vom ajunge in Saua Strunga. Ajungem in sa destul de repede si descoperim aici un refugiu nou de care nu stiam nici unul. Decidem sa plecam pe creasta si sa coboram din Varful Gutanu catre Poiana Gutanu. Ne punem coltarii, ne impartim in 2 grupuri, ne asiguram cu cordelinele si plecam spre varful Batrana. Vremea este superba si zapada este tocmai buna de mers, neprezentand nici un risc de avalansa. Trecuti de varful Batrana, vremea calda de afara face zapada sa se inmoaie aparand riscul avalanselor. Traversam 2 vai foarte periculoase, iar pe una dintre ele zapada sta sa cedeze sub picioarele lui Picco si chiar apare o fisura care se continua pana spre capatul vaii. Traversam aceste zone fara nici un accident, dar ratam coborarea din Vf. Gutanu din cauza corniselor care ne impiedica sa vedem dincolo de creasta asa ca suntem nevoiti sa continuam catre Omu. Pana la urma reusim sa coboram pe o vale in apropiere de Strunga Doamnei. Picco este primul si taie poteca prin valea cu o inclinatie care ajungea cate-o data si la inclinatii de 70 de grade, iar eu sunt in grupul din spate cu Cristina si Maria care injura necontenit. Reusim in cele din urma sa ajungem in traseu. Aici avem 2 variante: Moeciu de Sus ( 3 ore ) sau stana Gaura ( o ora ). Din stana insa mai avem inca vreo 2,5 – 3 ore pana in Bran. Totusi decidem sa o luam prin Valea Gaura. Chiar daca traseul este mai lung, este totusi cunoscut si deja se lasa intunericul. Pana la stana ne luptam cu nametii si cu o zapada maricica care nu a mai cunoscut nici o urma de om pana la noi. Ajungem la stana si decidem sa mancam ceva pentru ca deja suntem obositi, stresati si lihniti de foame. Deja este trecut de ora 19 si stim ca nu avem cu ce sa mai plecam si Bran catre casa, asa ca sunam cativa prieteni si reusim sa facem rost de 2 masini care sa vina dupa noi. Punctul de intalnire: castelul Bran; ora de intalnire: 23:00.
Plecam de la stana. Ne pregatim harta si busola stiind ca traseele dinspre Bran nu sunt foarte bine marcate, dar spre bucuria noastra nu avem nevoie de ele. Picco este primul si taie poteca. Ajungem in cele din urma intr-un drum forestier si il schimb pe Picco la facut urme. Ajungem in satul Simon si ne indreptam care Castelul Bran unde deja ne asteptau masinile, dar nu inainte de a ne lua cate o bere de la bodega din sat.
Si astfel s-a terminat tura noastra minunata din muntii Bucegi, o tura obositoare dar minunata, care ne-a facut pe toti bucurosi ca am mers la munte si in ciuda celor 24 de ore de mers efectiv in 2 zile, am regretat faptul ca trebuia sa plecam spre casa.

De Raul... (cred)